Ambalaje

Ce este un ambalaj?

Legea 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje definețte termenii specifici astfel:

Ambalaj – Orice obiect, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj. 

Criteriile care stau la baza definirii unui obiect ca ambalaj sunt:

c.1) un obiect se consideră ambalaj dacă îndeplineşte condiţiile din definiţie fără prejudiciul altor funcţii pe care acesta le poate îndeplini suplimentar, în măsura în care acesta nu face parte integrantă din produs, fiind necesar pentru a conţine, a susţine sau a păstra produsul pe toată durata de viaţă a acestuia, iar toate elementele sale sunt destinate a fi utilizate, consumate ori eliminate împreună cu produsul. 

Exemple ilustrative:

Constituie ambalaje: cutiile pentru dulciuri; foliile care învelesc carcasele de compact discuri; pungile în care se expediază cataloage şi reviste, cu o revistă înăuntru; şerveţele dantelate pentru prăjituri, vândute împreună cu prăjiturile; rolele, tuburile şi cilindrii în jurul cărora este înfăşurat un material flexibil, ca de exemplu folie de plastic, folie de aluminiu, hârtie, cu excepţia rolelor, tuburilor şi cilindrilor destinaţi a fi părţi ale unor echipamente de producţie şi care nu se utilizează cu scopul de a prezenta un produs ca unitate de vânzare; ghivecele pentru flori destinate exclusiv vânzării şi transportării plantelor şi care nu sunt destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieţii acesteia; flacoanele din sticlă pentru soluţii injectabile; suporturile pentru compact discuri, vândute împreună cu compact discurile şi care nu sunt destinate utilizării ca mijloc de depozitare; umeraşele pentru haine, vândute împreună cu un articol de îmbrăcăminte; cutiile de chibrituri; sistemele de izolare sterilă, de exemplu: pungi, tăvi şi materiale necesare menţinerii sterilităţii produsului; capsulele pentru băuturi (de exemplu: cafea, cacao, lapte), care rămân goale după utilizare; buteliile din oţel reîncărcabile, utilizate pentru diferite tipuri de gaz, cu excepţia extinctoarelor.

Nu constituie ambalaje: ghivecele pentru flori destinate păstrării împreună cu planta pe parcursul vieţii acesteia; cutiile pentru scule; pliculeţele pentru ceai; învelişurile de ceară din jurul brânzei; membranele mezelurilor; umeraşele pentru haine, vândute separat; capsulele de cafea, dozele de cafea din folie de aluminiu şi dozele de cafea din hârtie de filtru, care sunt aruncate împreună cu cafeaua după utilizare; cartuşele pentru imprimante; carcasele pentru compact discuri, DVD-uri şi casete video, vândute cu un compact disc, un DVD sau o casetă video înăuntru; suporturile pentru compact discuri, vândute goale şi destinate utilizării ca mijloc de depozitare; capsulele solubile pentru detergenţi; lumânările pentru morminte, recipientele pentru lumânări; râşniţele mecanice, integrate în recipiente reîncărcabile, de exemplu râşniţele de piper reîncărcabile;

c.2) obiectele proiectate şi destinate a fi umplute la punctele de vânzare, precum şi obiectele “de unică folosinţă”, vândute umplute sau destinate a fi umplute în punctele de desfacere sunt considerate ambalaje, dacă îndeplinesc funcţia de ambalare. 

Exemple ilustrative:

Constituie ambalaje, dacă au fost concepute pentru a fi umplute la punctul de vânzare: pungile din plastic sau din hârtie; farfuriile şi paharele de unică folosinţă; folia alimentară aderentă; pungile pentru sandviciuri; folia de aluminiu, husele din folie de plastic pentru protejarea hainelor curăţate în curăţătorii.

Nu constituie ambalaje: paletele de amestecat; tacâmurile de unică folosinţă; hârtia de împachetat, vândută separat; formele din hârtie pentru copt, vândute goale; şerveţelele dantelate pentru prăjituri, vândute fără prăjituri;

c.3) componentele ambalajelor şi elementele auxiliare integrate în ambalaj sunt considerate ca parte din ambalajul în care sunt integrate. Elementele auxiliare agăţate direct de produs sau ataşate de acesta, care îndeplinesc funcţii de ambalaj, sunt considerate ambalaje dacă nu sunt parte integrantă a produsului şi dacă nu toate elementele lor sunt destinate a fi utilizate, consumate sau eliminate împreună cu produsul.

 Exemple ilustrative:

Constituie ambalaje: Etichetele agăţate direct de produs sau ataşate acestuia.

Constituie parte a unui ambalaj: peria de rimel care face parte din capacul recipientului; etichetele adezive ataşate unui alt articol de ambalaj; capsele metalice; manşoanele din plastic; dispozitivul de măsurare-dozare care face parte din sistemul de închidere a recipientului pentru detergenţi; râşniţele mecanice, integrate în recipiente fără posibilitate de reîncărcare, pline cu un anumit produs, de exemplu râşniţele de piper pline cu piper.

Nu constituie ambalaje: etichetele de identificare prin radiofrecvenţă (RF1D);

1. d) ambalaj primar – ambalaj de vânzare – ambalaj conceput și realizat pentru a îndeplini funcția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziție;
2. e) ambalaj secundar – ambalaj grupat, supraambalaj – ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziție o grupare a unui număr de unități de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el servește numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului;
3. f) ambalaj terțiar – ambalaj pentru transport – ambalaj conceput pentru a ușura manipularea și transportul unui număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene;
4. g) ambalaj reutilizabil – ambalaj refolosit pentru același scop, a cărui returnare de către consumator ori comerciant este asigurată de plata unei sume-sistem depozit, prin reachiziționare sau altfel.

Ambalajul reutilizabil se consideră introdus pe piață atunci când este făcut disponibil pentru prima oară, împreună cu produsul pe care este destinat să îl conțină, să îl protejeze, să îl manipuleze, să îl distribuie sau să îl prezinte.

Ambalajul reutilizabil se consideră deșeu de ambalaj când se înlătură, la sfârșitul duratei utile de viață. Ambalajul reutilizabil nu se consideră deșeu de ambalaj atunci când este returnat pentru a fi refolosit.

Ambalajul reutilizabil nu se consideră ambalaj introdus pe piață atunci când este refolosit pentru ambalarea unui produs și făcut disponibil din nou.

Cantitatea de deșeuri de ambalaje reutilizabile generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje reutilizabile introduse pe piața națională în anul respectiv;

1. h) ambalaj de desfacere – ambalaj care îndeplinește criteriul c.2);
2. i) ambalaj compozit – ambalaj confecționat din materiale diferite care nu pot fi separate manual, niciunul dintre aceste materiale neavând o pondere semnificativă pentru a putea fi încadrat la acel tip de material. Ambalajul compozit se raportează corespunzător la materialul preponderent ca greutate;
3. j) colectare separată – colectarea deșeurilor de ambalaje pe tipuri de materiale și/sau sortimente de materiale;
4. k) deșeuri de ambalaje – orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerințele definiției de deșeu, exclusiv deșeurile de producție, din anexa  1la Legea nr. 211/2011privind regimul deșeurilor, republicată;
5. l) deșeuri de ambalaje generate – cantitatea de ambalaje care devin deșeuri pe teritoriul național după ce acestea au fost utilizate pentru a conține, a proteja, a livra și a prezenta produse.

Deșeurile de ambalaje generate nu includ reziduurile de orice fel, rezultate din producția de ambalaje și de materiale de ambalare sau din orice alt proces de producție.

Cantitatea de deșeuri de ambalaje generate într-un an se consideră a fi egală cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piața națională în anul respectiv;

1. m) deșeuri de ambalaje reciclate – cantitatea de deșeuri de ambalaje generate care este reciclată, indiferent dacă reciclarea se face în țară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunității Europene;
2. n) deșeuri de ambalaje valorificate – cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe plan național care este valorificată, indiferent dacă valorificarea se face în țară, într-un stat membru al Uniunii Europene sau în afara Comunității Europene;
3. o) deșeuri de ambalaje valorificate sau incinerate în instalații de incinerare cu recuperare de energie – cantitatea de deșeuri de ambalaje generate pe plan național care este valorificată sau incinerată în instalații de incinerare cu recuperare de energie, indiferent dacă valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cu recuperare de energie se face în țară, într-un stat membru al Uniunii Europene ori în afara Comunității Europene;